Dina

31 decembrie 2019
Autor

Puţin răvăşit la acest final de an din cauza unei veşti din cele de care nimeni nu vrea să aibă parte. O bună şi veche prietenă, Constandina Paligora, a părăsit această lume, orientându-se spre una mai bună, acolo unde SF-ul pe care l-a ctitorit atâţia ani în calitate de redactor al colecţiei Fantastic Club a Editurii Albatros este realitate. Dina nu este doar o parte importantă a SF-ului românesc, ci şi a istoriei mele, căci de excelentul partener de discuţii care a fost mă leagă zile, săptămâni, ani de dialoguri literare şi nu numai. Un om care poseda şi simţul umorului şi spiritul camaraderiei – fandomul îi cunoaşte aceste calităţi foarte bine –, aşa încât deseori uitam că e doar o femeie şi o tratam ca pe un prieten masculin. De unde şi apelativul „Dinu”, cu care o gratulam. Se rupe întotdeauna ceva în mine când aflu că un martor al acestei lumi trece „dincolo”, lăsând în urmă fragmente importante din viaţa mea doar în chip de amintiri, care amintiri, aşa cum bine ştim, devin ficţiuni maleabile, transformându-se în legende sau căpătând proprietăţi onirice.

Drum bun, Dinule, nu spun „adio”, căci, în universul paralel spre care ai pornit şi în care te-ai regăsit deja cu marea ta iubire – Augustin Corneliu Giagim – ne vom întâlni cu toţii odată şi-odată şi ne vom continua poveştile despre lumea pe care tocmai ai părăsit-o.

Bucureşti, 27.10.1983 - la cea de-a 13-a Convenţie Naţională SF.

La un cenaclu de noapte, mai 1983 - Zilele Helion, Timişoara.

Echipa craioveană de la Primul Salon Naţional BD - 26-27 nov. 1991, la Palatul Copiilor, Bucureşti. De la stânga: Mircea Rancea, subsemnatul, Dina Paligora, Mircea Liviu Goga, Marian Mirescu.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *

*


9 + = şaisprezece

Caută