Castelul fantasticului oltenesc

17 iunie 2019
Autor

Sâmbătă, 8 iunie 2019, a avut loc la Galeriile de Artă din Târgu Jiu un maraton al lansărilor de carte cu autori olteni. Iniţiat de Editura Pavcon Bucureşti şi organizat de Centrul de Cercetare Documentare și Promovare Constantin Brâncuși la Galeriile Arta, evenimentul a propus iubitorilor de literatură fantastică şi SF următoarele volume: „Castelul” de Aurel Antonie, „Elogiu muncii de partid” de Victor Martin, „Târgu Jiu ’59”  de Mircea Liviu Goga şi „Iarna Păscălierului” de Dan Ninoiu.

Exceptându-l pe Dan Ninoiu, craiovean get-beget, ştim că Victor Martin şi Mircea Liviu sunt gorjeni cu acte – Martin e născut la Tg. Cărbuneşti, iar Goga are în Brădiceni o reşedinţă păzită de un batalion de câini –, cât despre Aurel Antonie, acesta este un scriitor clasic al oraşului de pe malul Jiului.

Uimitorul castel

Fără îndoială, romanul „Castelul” a fost punctul forte al manifestării, şi nu doar pentru că autorul este localnic. Lăudându-se cu puţine volume scoase în ceva mai mult de 30 de ani, autorul are meritul să-şi jaloneze destinul literar cu volume de excepţie: „Mozaicul” (Ed. Scrisul Românesc), o colecţie de proză scurtă ce a constituit o plăcută surpriză în peisajul literar la apariţia ei în 1983;  apoi romanele „Scrisoare către animalele mici” (Ed. Scrisul Românesc, 1986), „Cenuşa” (Ed. Fundaţiei Constantin Brâncuşi, 2006) şi „Castelul” (prima ediţie – Ed. Fundaţiei Constantin Brâncuşi, 2012, a doua ediţie – Ed. Pavcon, 2019). Ca şi „Cenuşa”, elaborat între anii 1985-2004, şi „Castelul” are o perioadă de gestaţie solidă: început în 1977, definitivat în 2006. Aşa cum afirmă şi autorul (vezi filmuleţul de mai jos), punctul de plecare al romanului este volumul omonim al lui Kafka şi, deşi acţiunea urmăreşte întâmplările din volumul scriitorului ceh, acestea sunt prezentate cititorului din perspectiva celor din castel. Aurel Antonie reuşeşte însă un tur de forţă, căci, dacă romanul lui Kafka lasă în mister acţiunile şi motivaţiile castelanilor, noul roman demistifică şi dă o explicaţie raţională bizarelor scene din romanul originar. Antonie construieşte o delirantă armată birocratică ce manageriază castelul şi domeniul administrat de acesta, în care se include şi satul din proximitate. Interogatorii peste interogatorii, note şi rapoarte care consemnează condiţiile întocmirii rapoartelor anterioare dau naştere la o monstruoasă cantitate de documente ingestionabilă. Dacă adăugăm la aceasta şi motivaţiile sau problemele funcţionarilor de la castel, obţinem un organism pe cât de absurd, pe atât de inuman. Şi totuşi, aberaţiile sunt construite de Aurel Antonie într-o logică perfectă, deloc departe de stilul kafkian, dacă ne gândim, de exemplu, la ingenioasa maşină de tortură din „Colonia penitenciară”.

Memorabil este şi episodul interogării hangiului, care, deşi nevinovat, îşi vede faptele, reale, de altfel, interpretate într-o cheie ce-l culpabilizează. Logica interpretării este perfectă, dar ea porneşte de la nemulţumirile subiective ale anchetatorului trimis de castel. Demonstraţia, căci eu văd în acest episod o demonstraţie, face trimitere directă la metodele securist-juridice ale „epocii de aur” şi este reţeta perfectă a unui sistem care vrea să-şi inculpe subiecţii, deşi aceştia sunt inocenţi, fie pentru un mai bun control asupra lor, fie pentru a justifica eliminarea lor. Trebuie subliniată performanţa dialogurilor, în care Aurel Antonie excelează, aşa cum a demonstrat-o şi în volumele anterioare.

Romanul se termină (dar nu se încheie, la fel ca romanul lui Kafka) apoteotic, cu lecţia despre Univers dată de un scrib de la castel unui nou curier, o poveste care face apologia Legii – legislaţiei ca reper originar şi esenţial în existenţa şi evoluţia umană, negând tacit orice alternativă spirituală sau materială: „La început a fost Legea şi nimic nu exista, iar Legea sălăşuia în Trupul Legii. Nimic nu era şi tot Nimicul şi tot Infinitul sălăşuiau în Trupul Legii. Legea ţinea întregul Univers şi tot Nimicul sălăşuia în Trupul Legii. După aceea a apărut Universul, care s-a populat cu galaxii, sori, planete.” Noua mitologie cosmică, elaborată de birocraţi, devine astfel înspăimântătoare, lăsând să se întrevadă la ce dimensiuni ar putea ajunge modelul unui sistem de acest fel lăsat să se generalizeze.

În jurul castelului

Au fost prezentate şi volumele lui Mircea Liviu Goga – „Târgu Jiu ’59” – ce s-ar întâmpla în 2059 dacă, dintr-o dată, internetul s-ar revărsa peste oraşul Târgu Jiu, creând o ciudată zonă hibridă suprarealistă, în care oamenii, asemenea unor insecte de test, vor înfrunta aventuri incredibile în căutarea ieşirii din coşmar; „Elogiu muncii de partid” de Victor Martin – o satiră despre politică şi evoluţia ei în viitor, în sarcasmul binecunoscut cu care ne-a obişnuit autorul; „Iarna Păscălierului” – o culegere de povestiri de Dan Ninoiu, ce se încadrează în parametrii „mystical fiction” în care au evoluat şi alte volume ale autorului.

Au asistat, în public, alături de subsemnatul, Mihai Dumbravă, Spiridon Popescu, Adrian Frăţilă, Ion Popescu-Brădiceni, Cătălin Negrea şi alţii.

Constantin Pavel, editorul Pavcon

Aurel Antonie

Victor Martin

Mircea Liviu Goga

Dan Ninoiu

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *

*


cinci - 4 =

Caută