SFVA şi fantasticul craiovean

10 mai 2019
Autor

Numărul 4 din aprilie 2019 al revistei de cultură “Mozaicul” dedică un dosar consistent clubului craiovean de profil “SFVA” şi subsemnatul face o prezentare a istoriei literaturii fantastice şi SF din arealul Băniei.

O istorie succintă a SF-ului din Bănie

de Viorel Pîrligras

Primul autor de literatură SF din Craiova, Victor Anestin este şi autorul primului roman ştiinţifico-fantastic din literatura română – În anul 4000 sau O călătorie la Venus, 1899. Născut la Bacău, Anestin este „fiu al Craiovei” prin adopţie, care nu figurează, totuşi, cum ar fi fost de aşteptat, în cuprinzătorul „dicţionar de scriitori olteni” De la Macedonski la Arghezi, publicat în 1975 de Florea Firan, la Editura Scrisul Românesc din Craiova, după cum remarca reputatul critic Cornel Robu (1). Părinţii săi, actori cu contract prin diverse oraşe, se stabilesc la Craiova, ca actori la Teatrul Naţional, iar Victor Anestin urmează aici clasele secundare, la Liceul „Carol I”, absolvit în 1892, după care îşi va continua cariera de scriitor şi jurnalist la Bucureşti. A debutat în 1889, la 14 ani, în Revista olteană condusă de G.D. Pencioiu, cu traducerea unui fragment din Merveilles célestes a astronomului francez Camille Flammarion, apoi, ca jurnalist, în 1892, la Curierul Olteniei din Craiova. Lipsit de resurse materiale, Victor Anestin nu a putut urma studii superioare, dar asta nu l-a împiedicat să înfiinţeze mai multe reviste, dintre care cea mai importantă este, desigur, „revista mensuală de astronomie populară” Orion, ce însumează peste cinci ani editoriali de apariţie (1907-1912) – longevitate remarcabilă pentru o publicaţie care se susţinea singură, din abonamente, sprijinită fiind şi de ministrul Spiru Haret pe tot timpul mandatului său. Ce atuuri avea, totuşi, Victor Anestin? A.A. Luca (2) afirma despre Anestin că: „A fost autodidact. A învăţat singur patru limbi străine şi continua a se instrui citind cu patimă capodoperele marilor savanţi în limbile franceză, germană, engleză şi italiană.”
Autor a sute de articole şi a peste 30 de lucrări proprii, cele mai multe de astronomie, precum şi aproximativ 20 de cărţi traduse, Victor Anestin rămâne, însă, în istoria literară cu trei romane SF: utopiile În anul 4000 sau O călătorie la Venus (1899), O tragedie cerească (1914) şi Puterea ştiinţei. Cum a fost „omorât” Războiul European (1916). În ciuda aerului grav şi al naraţiunii bine construite, romanele rămân cu un farmec oltenesc specific, remarcat de acelaşi Cornel Robu (3): „Cum am putea, de exemplu, să nu savurăm involuntarele «scăpări» de detaliu care, odată intrate pe orbita ficţiunii, dobândesc, pe lângă «hazul» lor intrinsec, un delicios gust picant! Astfel, adoraţia lui Victor Anestin pentru Luceafăr va merge, în «povestea astronomică» O tragedie cerească, atât de departe încât va «sacrifica», alături de planeta Marte, chiar şi Pământul natal, păstrând intactă numai «tânăra» planetă Venus, populată, însă, de o omenire pentru care singura monedă în circulaţie este… leul! De altfel, leul circulă curent nu numai pe Venus, în anul 3000, dar şi în America, unde, în anul 1916, încă nu s-a auzit despre dolar, după cum putem constata din «povestea fantastică» Puterea ştiinţei, apărută în acest an («Un englez oferise lui Shaw un miliard de lei prin telegrafia fără fir, dacă va poposi numai pentru trei zile în Anglia»). Mai mult, în O tragedie cerească situaţiile şi dialogurile converg irezistibil spre impresia că pe Venus s-ar vorbi… româneşte, ba chiar cu unele incorigibile «oltenisme» şi «regăţenisme», în timp ce, pe Pământ, în acelaşi an de graţie 3000, ne regăsim în plin Caragiale («E revoluţie mare! A vrut să scoată armata şi armata n-a ascultat: soldaţii zic că, dacă vine Satan, la ce să mai asculte?»).”

Efectul „Coandă”

Următoarea treaptă importantă în segmentul literar SF craiovean are loc în 1970, când un grup de tineri – Alexandru Mironov, Ion Ilie Iosif, Ştefan Nicolici, Titus Filipaş şi Marius Ghergu înfiinţează cenaclul de profil „Henri Coandă”. Lor li se adaugă în timp şi alţi scriitori, traducători, graficieni: Radu Honga, Marius Stătescu, Victor Martin, Anca Teodorescu, Florin Mihai Diloiu, Mircea Liviu Goga, Aurel Cărăşel, Mirela şi Liviu Paciugă etc. Creaţiile lor apar în legendara Colecţie de povestiri ştiinţifico-fantastice, apoi în câteva antologii importante – Întâmplări din veacul XXI (Editura Scrisul românesc, 1974), Alte întâmplări din veacul XXI (Editura Scrisul românesc, 1977), Alpha (Editura Scrisul românesc, 1983), dar cel mai important este fanzinul (tipărit!) Omicron pe care îl editau, sub egida Casei de Cultură a Tineretului. Nr. 3, obţine, de altfel, premiul european pentru fanzin la Euroconul de la Stersa, Italia, în 1980. Din 1983, până în 1990, cenaclul beneficiază de coordonarea actualului preşedinte al filialei craiovene a URS, Ioan Lascu, pe atunci director al Casei de Cultură a Tineretului.

SFVA, revanşa optzeciştilor

În toamna anului 1982, un grup de membri al Cenaclului „Henri Coandă”, nemulţumiţi de patronajul casei de cultură care nu le mai oferea nici decontarea deplasărilor la manifestările de profil, nici sală pentru şedinţele săptămânale, hotărăşte să mute întregul cenaclu la Clubul Electroputere, al cărui director se arată entuziast în primă instanţă că un club cu un aşa renume s-a decis să se stabilească în incinta instituţiei. Doar că, la o şedinţă cu scântei cu reprezentanţii Consiliului municipal al UTC, cel care gira Casa de Cultură a Tineretului, conservatorii cenaclului decid să rămână. Aşa că „reformiştii” – autorul acestor rânduri, Radu Honga, Victor Martin, Mircea Liviu Goga, Florin Diloiu şi Anca Teodorescu, cărora li se alătură şi Marian Mirescu, înfiinţează un nou cenaclu care primeşte de la Ion Hobana, secretarul Uniunii Scriitorilor din acea vreme, sugestia denumirii de „Victor Anestin”. În scurt timp, cenaclul îşi schimbă şi patronajul, trecând sub umbrela Casei Studenţilor din localitate. Noi membri, dintre studenţi, îşi fac apariţia, iar unii din ei se ataşează destul de puternic de grup: Daniel Cristian Dumitru, Dodo Niţă, Valentin Iordache, Gabriel Coşoveanu, Mihai Cranta, Aurelia Urziceanu, Constantin Iancu, Gabriel Dimana, Constantin Gheorghe. Membrii SFVA – abrevierea numelui cenaclului – obţin premii la concursuri, publică atât în revistele literare, cât şi în fanzinele destul de meteorice din ţară, dar şi în importantul Almanah anual Anticipaţia şi alte antologii, doi membri reuşesc să-şi vadă volume de autor. Principalul suport publicistic până la un anumit punct este pentru cenaclul craiovean revista studenţească Mesaj Comunist, apoi, la finele anilor ’80, o conjunctură favorabilă face să renască Orion-ul lui Anestin, de data aceasta SF, ca supliment al Teatrului Liric din localitate, editat în 150.000 de exemplare. Patru numere apar în perioada 1988-1989, apoi, imediat după evenimentele din decembrie, un al cincilea în alt format, editorial şi tehnic. Noile schimbări sociale distrug coeziunea cenaclului, dar grupări din el îşi continuă proiectele, născând edituri – SFVA, Orion, Dante – şi foarte multe reviste de profil, cu apariţii ocazionale – 467, Orion, Orfeu din Orion, Constelaţia Orion, Omega, Altceva, Eclipsa, BDC. Împreună cu cenaclul „Henri Coandă”, renăscut în anii ’90 la Casa Studenţilor de o nouă generaţie – Dan Ninoiu, Adrian Roşianu, Pompilian Tofilescu, Octavian Mustafa, Gabriela Boiangiu, soţii Maria şi Mihai Dumbravă – SFVA construieşte o continuitate a genului în Craiova, implicându-se în editarea unor noi antologii precum Beta (Editura Vlad & Vlad, 1995) sau Gama – Alte ţărmuri (Ed. Reduta, 2004).
Din 2012, când a serbat 30 de ani de la înfiinţare, SFVA are statut juridic de asociaţie culturală şi are în componenţă scriitori redutabili, cât şi fani fideli: Mihai Cranta (preşedinte), Victor Martin (autor a cca 30 de volume SF, aforisme şi poezie), Mircea Liviu Goga (Premiul Uniunii Scriitorilor ION HOBANA – 2011 pentru volumul Insula pescăruşilor, Editura Eagle, 2011, Editura Pavcon, 2018), Dan Ninoiu (premiul Romcon 2017 pentru cea mai bună nuvelă – Manuscrisul episcopului Petronius, Editura Pavcon, 2016), Emil Stanciu, Adrian Roşianu, Mihai Dumbravă, Cornelia Georgescu (autoarea ciclului de şase volume – Proxima, Editura Grafix, 2012) şi, cu voia dumneavoastră, ultimul pe listă – subsemnatul.

Fantasticul craiovean

Tabloul n-ar fi complet dacă nu l-aş menţiona şi pe Aurel Cărăşel, care, deşi outsider, este cel mai prolific autor zonal de gen. În doar doi ani a lansat peste 20 volume, dintre care o saga de Poveşti de pe Muntele Golia, care cuprinde nu mai puţin de 10 titluri (Editura Pavcon). Iar interferenţele cu fantasticul fac să poată fi arondate genului şi volume semnate de Mircea Pospai (Casa din altă viaţă, Editura Pavcon, 2017) sau Aurora Dumitrescu (Cagliostro, Editura Aius, 2018). De altfel, cum trendul actual al SF-ului mondial este din ce în ce mai puţin tehnic şi s-a orientat puternic spre fantastic şi fantasy, nici textele din grupajul de faţă nu fac excepţie. Iar reînnodarea cu fantasticul tradiţional românesc nu face decât să reintroducă, dacă mai e cazul, SF-ul în mainstreamul literar de azi.

1 În prefaţa la ediţia: Victor Anestin, În anul 4000 sau O călătorie la Venus, Editura Dacia, Cluj-Napoca, 1986. Din fericire, Florea Firan şi-a răscumpărat omisiunea în Profiluri şi structuri literare, vol. I, 1986 (n.red.).
2 În Gânduri la mormântul lui Victor Anestin, în Adevărul literar şi artistic, anul XIV, seria II, nr.761, 7 iulie 1935.
3 În Scriitori români de science-fiction, Editura Eagle, 2011.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *

*


9 - = patru

Caută