„Craiova Eterna”, cronica vizuală a unui oraş

1 octombrie 2011
Autor

Remarc cu plăcută surprindere preocuparea mediului socio-cultural craiovean din ultimii ani pentru reconsiderarea istoriei. Albume de fotografii cu feţele oraşului din secolele trecute, marcarea caselor cu istorie arhitecturală sau legate de personaje marcante ale epocii, un dicţionar al personalităţilor doljene, statui comemorative sau recuperări ale monumentelor specifice urbei. În lista lungă a citadinilor cu astfel de preocupări nu putea lipsi breasla fotografilor.

Aflată la a doua ediţie, „Craiova Eterna”, expoziţia realizată de fotoclubul „Mircea Faria”, în colaborare cu Muzeul de Artă Craiova, Casa de Cultură „Traian Demetrescu“ şi Asociaţia Focus Oltenia, la Galeria de artă „Vollard“, a constituit micul mare eveniment al verii 2011.

O expoziţie mai mult decât artistică, o cronică necesară a Craiovei în imagini. Pentru că, mai mult decât oricare condei talentat, mai mult decât orice efort edilitar, de-a lungul timpului, imaginea clipei, conservată în chihlimbarul hârtiei fotografice, este mai relevantă decât clipa trecătoare. Este, pe undeva, performanţa de a conserva timpul la un moment ales.

Lucrările prezentate în expoziţie trezesc amintiri, dar şi emoţii estetice, deoarece fotografii nu sunt simpli tehnicieni, ci artişti adevăraţi. Încă de la început, am remarcat că Cetatea Banilor, în viziunea lor, a fost imortalizată în două feluri distincte: prin locuri şi prin oameni.

Locurile sunt prezente mai ales prin clădiri vechi sau reprezentative ale urbei: Strada veche e o compoziţie în alb-negru a Ştefaniei Buzatu, Craiova de altădată, Carol I, Hanul Puţureanu – interesantă invazia reclamelor tehnologiei moderne pe pereţii vechi, Sfânta Treime, toate lucrări ale lui Marinel Tîră, Fântâna arteziană Ciuperca, Case vechi – România muncitoare 1 şi 2, Sala Polivalentă 1989  – fotografii cu valoare de document ale lui Mihai Diaconu, Centrul Craiovei, Pasajul Mercur, Monumentul funerar Volvoreanu  sau modul în care vede Constantin David vechiul şi noul, Clădire cu terasă, Imagine panoramică – excelente compoziţii urbane ale lui Bogdan Florin David, Podul din Parcul Romanescu – probabil piesa grea a expoziţiei, prezentând o imagine din elicopter realizată de Nicu Trifan, Casele Ioan Dianu – de sus şi Craiova şi steagul se văd diferit de către Florin Chirea. Victor Boldîr ne dă mărturia pasiunii sale fotografice de tinereţe prin Din centrul oraşului – Înainte, iar Horaţiu Buzatu pare convins că Pasaj-ul său are un aer special noaptea. Timpurile noi ale lui Remus Badea par mult mai luminate şi colorate, dar de geniul uman, nu de natură. Toate aceste lucrări îndeplinesc cu succes, în opinia mea, rolul de cronicar peisagistic. Tot la acest capitol aş încadra şi lucrările care folosesc locaţiile Craiovei ca motiv pentru efecte artistice – Ceaţă pe lac, Relache şi Toamnă târzie 2 sunt emoţii relevate din Parcul Romanescu de către Constantin Concu, Zi de repaos îi prilejuieşte lui Victor Boldîr o savantă compoziţie de linii şi forme, Pergola, Tristeţi târzii par poezii vizuale ale lui Constantin David. Noctună 2 este efectul artistic al negativului asupra barocului Muzeu de Artă, iar România muncitoare – sens unic e o fotoglumă de interpretare a lui Nicu Dan Gelep. Vagon bătrân e privirea spre trecut, din prezent, a lui Horaţiu Buzatu, iar Tir încrucişat e măiestria tehnică şi artistică ale lui Remus Badea de a surprinde lumina mileniului trei.

Craiova văzută prin oameni pare în opinia mea o abordare mai fascinantă, deoarece, dincolo de momentul istoric, artistul comunică şi idei. Fără îndoială, la acest capitol Victor Boldâr este cel care excelează, prin lucrări deopotrivă fascinante şi pline de substanţă, precum Antitezele sunt viaţa – o analiză secvenţială pe marginea unuieveniment, Maraton – uluitor surprinsă clipa, Interviul – un omagiu discret adus unui coleg de breaslă, U Craiova – sau nostalgiile Maximei, Vasile Georgescu Paleologu – omul de cultură în intimitatea sa, dar şi Remus Badea cu ale sale Scena 2 – emulaţia tinerească a unui moment anume din istoria urbei şi Parada – întotdeauna seducătoarea paradă militară, precum şi Horaţiu Buzatu ce surprinde vârste în Joaca şi atitudini în Misiune, şi Florin Chirea cu Super Bock – imaginea unui artist emblematic al Craiovei într-un joc ideatic.

O menţiune specială pentru Dorian Delureanu care înţelege altfel Craiova, o priveşte prin detalii de elemente vechi cărora le dă, prin efectul fotografic, atribute de istorie: In memoriam Gogu Volvoreanu şi Gemeni seculari.

„Craiova Eterna” este mai mult decât o expoziţie de fotografii de colecţie – aşa cum şi-au autointitulat artiştii manifestarea, este o suită de documente vizuale ce deja face parte din patrimoniul cultural al oraşului. Şi o dovadă că istoria, cu bune, cu rele, nu-i lasă indiferenţi pe craioveni.

(Apărut în Mozaicul nr. 8 – august 2011)

Tags: , ,

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *

*


şapte + 1 =

Caută