Editura ART şi Jumătatea plină vă aşteaptă marţi, 22 noiembrie, la ora 18.00, în podul Librăriei Bastilia, situată în Piaţa Romană nr. 5, cu ocazia lansării volumului Stigmata, de Lorenzo Mattotti şi Claudio Piersanti.
Ora 18:00
Lansarea volumului Stigmata
în prezenţa lui Lorenzo Mattotti.
Invitaţi:
Matei Branea
Bogdan Iancu
Jean-Lorin Sterian
Anamaria Pravicencu
Expoziţie cu pagini din carte.
Ora 20:00
Concert Balinese Beast (GR) featuring Dyslex.
Imaginează-ţi că ai ajuns în ultimul stadiu de decădere pe care îl poate atinge o fiinţă umană: eşti un beţiv ordinar, un neisprăvit, un animal, o masă amorfă de carne.
Imaginează-ţi că te trezeşti într-o zi cu semnele divinităţii încrustate în palme şi că viaţa ta devine apoi o serie nesfârşită de orori.
Imaginează-ţi că reuşeşti, până la urmă, să-ţi găseşti o ieşire din acest iad, dar că acest respiro nu durează mult.
Legendarul grafician Lorenzo Mattotti îşi desfăşoară tot talentul în vârtejuri expresioniste hipnotice şi, împreună cu scriitorul şi scenaristul Claudio Piersanti, ne oferă o memorabilă fabulă despre bine, rău, sacrificiu şi mântuire finală. Un roman grafic care ne va bântui mult timp.
Traducere din limba italiană de Florin Dumitrescu
Hardcover, 192 p, 170×225
ISBN 978-973-124-689-5
Preţ: 38.9 lei
LORENZO MATTOTTI s-a născut în Brescia, în nordul Italiei, în 1954, şi a studiat arhitectura la Veneţia, după care şi-a dedicat întreaga viaţă benzilor desenate. Inspirat de numeroşi desenatori, cum ar fi José Munoz şi Carlos Sampayo sau Alberto Breccia, începe să colaboreze la revista Linus. Se bucură de succes pe plan mondial odată cu romanul grafic Fuochi (1984). Memorabile sunt şi ilustraţiile sale pentru Pinocchio (1991) sau adaptarea făcută de el după Dr. Jekyll and Mr. Hyde. Mattotti a fost unul dintre graficienii europeni pe care revista RAW i-a facut cunoscuţi publicului american în anii ’80. A colaborat la reviste precum The New Yorker, Le Monde, Vanity Fair, Cosmopolitan, Vogue. În prezent, trăieşte la Paris şi lucrează la un roman grafic de mari dimensiuni.
CLAUDIO PIERSANTI s-a născut în Abruzzo, o regiune din sudul Italiei, în 1954. A publicat primul său roman, Casa di nessuno, în 1981. Printre scrierile sale, se numără culegerea de povestiri L’Amore degli adulti (1989; reeditată în 1998), Gli sguardi cattivi della gente (1992), Luisa e il silenzio (1997, distinsă cu Premiul Viareggio). Locuieşte la Roma şi lucrează ca scenarist pentru cinema şi televiziune. Ultimul său roman, I giorni nudi, a apărut în 2010.
Concluzia: faptul că traducerile „romanelor grafice” au început să facă primii paşi în România nu poate decât să ne bucure. Aşa cum spunea şi Dragan Predic, important este să intrăm cât mai repede în Europa benzilor desenate.
Cu banda asta chiar nu știu ce a avut domnul Niță.
Domnul Niţă are alte frustrări; „Stigmata” doar s-a aflat în faţa furiei sale, atât.
Păcat.
ce interesant ar fi site-ul asta daca nu ati mai vorbi de Dodo Nita. Sincer.
Da, aveţi mare dreptate. Ce bine ar fi ca dl. Niţă să nu ne mai dea prilejul să discutăm de capriciile domniei-sale…
mdea, unii se cred zei si decapiteaza orice opinie, altii nu mai au voie nici sa respire.
anyway, lansare ratata la Stigmata. public cvasi-inexistent, tanti de la jumatatea goala la fel de confuza ca de obicei, ma mir ca Mattotti a fost atat de calm, desi la final a avut un gest de exasperare si a transat fantasmagoriile doamnei propagatoare de stupizenii.
Au fost cinci, pentru ca asa prevedea: „invitaţi: Matei Branea, Bogdan Iancu, Jean-Lorin Sterian, Anamaria Pravicencu si Ilan Manouach”, citesc pe http://concursbd.blogspot.com/2011/11/stigmata-de-lorenzo-mattotti.html
da domnule, au fost mai multi, eu vorbeam de persoana cea mai „tulburatoare”, doamna de fer a BD_ului obs-cur.
the great artist Ilan nici nu a sezut la masa de vorbire, Branea a zamislit doar o fraza oarecare, Lorin, ca de obicei, a intersectat o poveste suava, iar domnul prezentat ca antropolog a interpelat si el cazon despre sujet.
Încă nu ştiu calitatea volumului, dar, dacă lansarea a fost ratată, mai mult decât probabil că organizarea şi promotionul deficitar au fost de vină. Mă rog, lumea nu prea dă năvală în general la BD, însă o bună mediatizare poate că ar fi adus nişte lume curioasă acolo. Cu atât mai mult cu cât a fost prezent şi Mattotti. Să sperăm că e timp să învăţăm din greşeli.
Cu riscul de a fi din nou acuzat de naivitate (imaturitate, ifose intelectuale etc.), albumul mi s-a părut destul de bun.
Păi nu despre volum discutam aici, ci despre manifestarea de lansare a lui. Cu puţin noroc, abia duminică îl voi putea lectura. Deci dacă e de discutat, o vom face după…
dragilor, nu calitatea lui Mattotti intra in arena acestei discutii, plezirul lecturii Stigmatei e apanajul subiectivismului fiecaruia, doar doamna librareasa crede in ierarhii fotbalistice in arta, eu invoc o agresivitate din ce in ce mai evidenta din partea acestei persoane care se crede unicata, iar unii dintre voi o sustin in paranoismul ei, iar gafele evidente pe care le face raman necomentate.
Promovarea, ca de obicei, se reduce la titlu, data, ora, loc (corect) si cateva nume (cam aceleasi, ca Bucurestiul e mic).
Alin, risca mai mult, te rog 😉
Pe de altă parte, domnule Dum-Dum, nu vă sfiiţi să vă spuneţi punctul de vedere, la urma urmei sunteţi un martor ocular la manifestare, iar noi suntem interesaţi de ce s-a întâmplat acolo. Măcar puţinele persoane prezente au cumpărat volumul? Cineva din presă a fost e acolo (televiziuni, simpli reporteri de la jurnale sau chiar bloggeri)? Mattotti a avut şi alte reacţii în afara celei descrise?
Dum-Dum,
Ai fost acolo si poti sa ne spui ce anume te face sa vorbesti asa despre doamna respectiva, pe care eu am cunoscut-o, la libraria ei/lor, dar nu si partea asta intunecata a ei.
Parerea ta despre ea este clara, dar ce anume a spus?
Ca printre noi ar fi paranoici (inconstienti/interesati/naivi) care sa o sustina (cum? asa?), nu spun nimic, pentru ca s-ar putea, cine stie, sa ma dau de gol.
Mattotti, ca orice profesionst, a stiu f bine sa dilueze confuzile aparute pe parcursul discutiilor. Si a facut-o cu tact. si prin asta a dovedit ca cine citeste, nu automat si intelege.
presa?! nimeni. doar o batranica, am tot vazut-o pe la diverse vernisaje, banuiesc ca e colaborator pe undeva, statea cu un reportofon, in primul rand. In rest, cativa pasionati de BD cunoscuti de mine si oamenii de la editura ART.
au fost maxim 10 oameni care au cerut autografe, iar eu am fost bucuros ca l-am cunoscut pe Ion Barbu.
Mda. Şi aşa-zisul nostru „manageriat” mai are de învăţat cum se face o lansare şi o promovare. Altfel, ar fi păcat de eforturile editoriale… Dar cred că e veşnica discuţie: editurile nu fac nimic să-şi promoveze marfa, care nu se vinde, deci editurile trag concluzia că banda desenată nu merge pe piaţa noastră. Până nu vor apărea editori cu adevărat profesionişti, mă tem că acest gen va rămâne doar unul de nişă.
Vio, e nasol cu nisele astea, mai ales atunci cand vreun dom’ doctor le descopera pe vreo radiografie 🙁
Citit, placut, multumit lui Viorel, care mi-a imprumutat cartea.
http://dreamworld.syndicart.net/forum/viewtopic.php?t=422&postdays=0&postorder=asc&start=75