Poetul Aurelian Zisu şi-a lansat cel mai proaspăt volumul liric – „Cerber hăituit” (Editura Aius, 2017) în cadrul Târgului de carte Gaudeamus Craiova. O mică sărbătoare, căci prezenţa elevilor şi colegilor profesorului Aurelian Zisu a făcut ca această manifestare să capete o altă dimensiune, dincolo de cea artistică, una umană. Omul, mai tare decât poetul? Poate că da sau poate că nu, judecând după coada la autografe care a prelungit evenimentul cu aproape o oră. Dacă adăugăm şi talentul de recitator al lui Aurelian Zisu, obţinem un poet aproape perfect, dar bântuit. Bântuit de metaforă.
Mostre preferate:
„N-am să mai cer niciun nor împrumut/ la vecina mea cu buze de sticlă/ care se uită să-mi zică:/ Știi, norii de mult au trecut.” (Acoperirea)
„Un bătrân sare gardul în curtea Bisericii/ Sfânta-Treime, adăpostindu-se calm într-o/ slujbă neîncepută/ Un înger s-a îmbătat cu o femeie pierdută. Ea/ își număra cartofii din plasa cu reclame politice/ Altă femeie a scos telefonul din/ priza uitării să n-o mai sune moartea.” (Rost)
„Ce femeie frumoasă ești tu când alergi/ De la un capăt al lumii la celălaltul!” (Noapte)
„Fluieră timpul dus a sărăcie/ Ci naște-mă în mâna mea cea caldă/ Precum Fecioara fără de Marie/ Prea galbenă cu Dumnezeu se scaldă!” (Colindă)
…şi una de excepţie:
Un vis cu Mona Lisa
Chipul tău se mută într-o noapte pe chipul meu
și eu n-aveam cum să mai văd în afară decât arbori
cu părul pe umeri, decât pietre albastre undoindu-și
deasupra seceri subțiri, curbele unor spinări de păsări
pe care cerul cu râuri de borangic
Își lăsa calm, în mișcări gânditoare,
Tăvile orientale și zgâriate ale nimicului.
O spută a dimineții, albușul zemos al unui
ou
Din care eu ieșeam singur, atât de singur
că se-auzea prin sânii tăi
ecoul unei stele adormite.
Multă vreme drumurile își rezemau țărâna
doar de sărutul tălpilor tale
Fântânile beau apa genunchilor tăi, din
pumnii palmelor tale, din pântecul tău
în jurul lui dansau pentru nașteri ușoare
țigăncile de la marginea crivățului – mici
talere de miambal.
Și eu te iubeam, Mona Lisa,
și-n jurul meu – doar pereții, becul electric și
cărțile.
O pisică dansa la fereastra vecinilor,
Un hoț își ungea funia spânzurătorii
cu untură de pește și funia
i se răsucea îmblânzită
pe gât
Hoțul făcea dragoste cu spânzurătoarea.
O mașină opri în dreptul ochilor tăi
care nu se vedeau
Adică în dreptul pisicii din geam
Și eu am buzele ude și tu îmi
ții buzele-n brațe
Să nu le strice luna ori cuvântul
Și din mașină coborâră trei iepuri
Se îndreptară agale, ca trei bătrâni înțelepți, călcând
În picioare firimiturile nopții
Spre chipul tău rămas gol
Ca o scorbură
De când eu am fugit din el!
– Ce se dă aici? – Poezie…
Editorul Nicolae Marinescu, încercând descifrarea dilemei Zisu
Primii cititori sunt chiar editorii
Gabriel Coşoveanu pendulându-şi discursul între Demi Moore şi rinocerosul Béranger.
Între pictură şi poezie.
„Profiluri şi structuri literare”: Silviu Gongonea, Mihai Ene, Ionel Ciupureanu
Gabriel Nedelea şi memoria sa elefantină.
Lectura virtuală.
Raportul Cerberului, între fizic (Hercule) şi ideatic (Orfeu), în viziunea lui Petrişor Militaru.
Poetul, explicând geneza Cerberului.
Moment de lectură.
Răbdare la inscripţionare.
„Colegului Marian Gavrilă…”
Carnetul de note bune.
