Aşa cum am anunţat acum vreo două-trei zile, aseară a avut loc o dublă lansare în Sala Oglinzilor a Bibliotecii Franceze din Craiova, în organizarea Bibliotecii Franceze şi a Fundaţiei „Noul Scris Românesc”. Ţinând cont că, pe lângă lansarea ofială a volumului de povestiri SF „Maşina viitorului” al prozatorului Victor Martin, poetul Emilian Mirea şi-a lansat două volume de versuri – „Avatar” şi „Virtuozitate”, putem afirma că a fost o… triplă lansare. Din luările de cuvânt ale lui Marius Ghica, directorul Bibliotecii Franceze şi al fundaţiei amintite, ale profesorului George Popescu, ale scriitorilor Mircea Liviu Goga, Mihai Măceş, Ion Maria şi cei doi autori de carte, am desprins că Victor Martin îşi oferă volumul gratis, în urma unor încercări amendate de Fisc de a-şi vinde alte cărţi, că Emilian Mirea şi-a scos primul volum în baza unor promisiuni de finanţare neonorate, apoi, când a venit finanţarea era deja prea târziu, volumul apăruse, aşa încât a trebuit să-şi editeze urgent ce-l de-al doilea volum, că viaţa poetică în Craiova e total serenă pe lângă „haitele poetice” din Bucureşti, că SF-ul este trecut la Uniunea Scriitorilor la secţia Literatură pentru copii şi tineret, deşi ar fi poate mai nimerit, prin oniricul şi irealitatea lui, să facă parte din secţia Poezie.
Pentru că politicul ne-a alungat din sală, căci acolo era programată şi o conferinţă de presă a „colocatarilor” de partid, discuţiile, autografele şi cheful au continuat în biroul directorului, unde cu greu au încăput cei cca 30 de participanţi la manifestare.
Câteva episoade anecdotice: Victor Martin a semnat autografele cu mâna stângă, deşi nouă ne e jenă să-i spunem că prozele sale sunt scrise stângaci (glumesc, desigur, puteţi citi câteva din prozele sale din volum aici, aici sau aici). Emilian Mirea mi-a dăruit cele două volume de versuri pe care le-am răsfoit de complezenţă şi, deşi n-aveam ochelarii cu mine, mi-am permis să lecturez public din poemele „sale”: „Recolta. Recolt-a fost bogată-n luna mai: un om – un pai, un om – un pai…” sau „Pace. E porumbelul alb şi stă pe şine, dar va fi roşu: trenul vine!” Asistenţa a izbucnit în râs, în timp ce poetul, cu ochii cât cepele, întreba iritat: „Unde am scris eu versurile astea, unde?” Ca să-i dau Cezarului ce-i al Cezarului, să vă reproduc câte ceva din adevărata sa lirică:
Meschinărie
poetul care s-a spânzurat
cu ani în urmă
ronţăia diazepamele ca pe bomboane
începuseră să-i placă
deveniseră alimentul lui de
zi cu zi
de aceea mă ţin departe de medicamente
tot mai bună e o bere cu prietenii sau
o discuţie
cu o vodcă în faţă
despre poezie şi metafizică
câtă meschinărie este
în această viaţă
în care
şi ce e bun
şi ce e rău
te distrug
în aceeaşi măsură!…
sau obsesiile unui burlac înrăit:
Înfricoşare
m-am înfricoşat la gândul că vecina
de vizavi
obeză şi plină de păr
mi-ar fi putut fi soţie
şi am adormit cu gândul la tine –
cea care poate nici nu exişti
Un prezidiu consistent
Asistenţa. Nicuşor Beletei filmează
Victor Martin, George Popescu, Mircea Liviu Goga, Mihai Măceş
Marius Ghica (stânga) dă cuvântul invitaţilor
Vobeşte George Popescu. Aşa cum remarca şi un vorbitor ulterior, e greu de să mai spui ceva după maestrul retoricii
Emilian Mirea şi Ion Maria - un roşu şi un galben
Asistenţa care-şi vede de treaba ei...
Dan Ninoiu, pentru cine nu-l cunoaşte
Adrian Gheorghe, reputat IT-ist
Încercare nereuşită de autoportret în oglinda din faţă
Victor Martin vărsându-şi of-ul despre... şi despre... şi despre...
Mihai Măceş şi Emilian Mirea, pătruns de aventura editorială lirică
Atenţie, se dau autografe în micuţul birou al directorului
Emilian Mirea, în centrul atenţiei
Victor, evazionistul fiscal şi literar, sorbindu-şi "amarul"
Pe extreme, autorii şi cărţile lor
Lume aleasă: Şerban Nicolau, Mihai Măceş, Marius Ghica
Olimpiu Barbu, unul din ultimii artişti boemi al Craiovei
Ionel Ciupureanu s-a îmbătat şi a vărsat toată cafeaua, motiv s-o şterg de acolo în prima cafenea cu Mircea Liviu Goga
Şi a fost lansarea volumului "Maşina viitorului"...
felicitari, Victor Martin!
Si Nichita Stanescu a exclamat, la un moment dat, intr-un interviu:”Am scris eu asa ceva?”
Ai primit si tu autograf?
Mi-a placut autoportretul tau. :)Sper ca nu era oglinda sparta…
Nu, eu n-am primit autograf, pe ideea că „las’ că tu eşti amic, ţie îţi dăm şi altădată, acum să dăm la necunoscuţi!”
Oglinda nu era spartă şi bine că nu se sparge la efectul blitzului, că nu ştiu cât o costa o oglindă veneţiană dintr-acelea…
Mulţam de relatarea de la faţa locului. 🙂
Iar dacă SF-ul e pentru copii şi tineret… hm. Înseamnă că eu am dat (sau am rămas) în mintea copiilor…
Aşa a argumentat şi Victor Martin….
În încadrarea aceasta eu văd ceva cel puţin trist, ca să nu zic tragic. De parcă exerciţiul imaginaţiei ar fi exclus la cititorii maturi. Şi de-ar fi vorba doar despre asta… Literatura SF citită cu încântare de către maturul care… poftim, îmi cer scuze, dar sunt… se revoltă, din interiorul meu. Iar un autor de SF are dreptul, după părerea mea, să fie oricât de sarcastic.
Mie mi se pare ciudat că scriitorii din Uniune nu reglează această problemă, cu atât mai mult cu cât Ion Hobana a fost secretarul US ani buni. E drept că numărul membrilor US care comit SF probabil că e mult prea mic ca să justifice o secţie specială, dar genul ar fi putut fi încadrat pur şi simplu la beletristică sau proză (nu ştiu cum au ei secţiile), în opinia mea.
Am putea spune că, în fond, n-are nicio importanţă asta, atâta timp cât cititorii…citesc şi trag propriile lor concluzii. Numai că, luând-o pe calea asta, încet-încet , nimic nu va mai avea importanţă. Asta îmi pare mie valabil pentru orice gen de activitate în care ceva ce nu corespunde realităţii rămâne uitat aşa, din …eu ştiu? fie şi doar din nabăgare de seamă.