Noaptea ilustrată a SF-ului craiovean

6 mai 2018
Autor

Lansată la Târgul de carte Gaudeamus Craiova 2018, noua ediţie a romanului „Noaptea oraşului ilustrat” (Editura Pavcon, 2018) readuce în atenţia iubitorilor de science fiction numele autorului craiovean Victor Martin. Voluminosul volum – 432 de pagini – cochetează însă mai mult cu fantasticul decât cu clasicul gen SF, în ciuda recuzitei tehnice foarte bine reprezentată. Un fantastic pe care cititorii veterani l-au întâlnit deja în scrierile lui Sergiu Fărcăşan sau Ghenadi Gor, acela al rupturii în real. La Victor Martin, apar clădiri în plus în banalul cotidian, situaţiile ciudate abundă până la absurd – precum inventarea unui partid de export pentru alte planete –, iar trecerea prin planurile paralele fac din personajul principal – Albert Hosman – un individ cu multiple personalităţi şi preocupări. Specialitatea narativă a lui Victor Martin este contrastul între situaţiile ciudate şi dialogurile fireşti, personajele căutând, în ciuda nebuniei din jur, să păstreze aparenţa unor oameni normali în situaţii normale. Asemenea lui SaintExupéry, romanul îi permite autorului să filosofeze, deseori aforistic, pe marginea unor teme majore ca politica, munca, economia… Deseori, acestea sunt extrapolări ale situaţiei României de ieri, de azi, de mâine. Autorul pune, aşadar, o oglindă în faţa cititorului şi îl obligă să reflecteze cu zâmbetul pe buze, asupra vieţii sale. O face însă cu mult umor. „Fenomenul politic pământean de azi constă în umor”, conchide Victor Martin, care merge până acolo încât îşi imaginează o societate umană viitoare în care „în unele zone, politica este interzisă, iar cei care încearcă să facă politică se trezesc cu ani grei de puşcărie pe cap”, fapt care ar justifica astfel exportul partidului pe o altă planetă, Ioza, unde sunt aşteptate şi alte partide extraterestre! Ca şi cum politica nu s-ar naşte, firesc, din necesitările unei societăţi, ci ar putea fi exportată sau importată de aiurea. Abordarea politică îi permite autorului să dezvolte situaţii şi aluzii care fac deliciul lecturii. „Promitem salarii mai mari decât impozitele”, sună unul din sloganurile propagandistice electorale. Iar, vorbind despre o clonă, un membru de partid crede că originalul nici măcar nu este preşedintele, este un cizmar!

Dincolo de absurdul practicat urmuzian şi parcă desprins din spectacolul politic actual, Victor Martin „divaghează” spre alte zone de reflectare, precum reţeta romanului de succes sau raportul autor-critic, care nu mai ţin nici de fantastic, nici de SF, sunt pur şi simplu concluzii valabile lumii literare de azi.

Când nu se persiflează – „Noi nu căutăm nod în papură; noi găsim”, spuse femeia. E multă înţelepciune acolo. Să fii deştept, ah, ce nebunie!”, autorul strecoară episoade autobiografice pe care le duce la paroxism. Astfel, întâlnim episodul cu protestele asociaţiilor de locatari împotriva celor care lasă poarta deschisă la intrarea pe aleea dinspre scara blocului. „- A! Poliţistul de la 4. El e cel care îi enervează pe oamenii ăştia. El i-a adus la exasperare. Are obiceiul să treacă, aşa, iar când ajunge la poartă, ostentativ, o deschide larg şi merge mai departe. Necazul e că, uneori, coboară şi se duce de câte zece ori la magazinul din colţ. E exasperant. Au încercat să-i râdă în spate, să tuşească sugestiv sau să arunce, aşa, ca din întâmplare, „uite şi la ăsta!”. Cum nesimţirea n-are limite, au pus copiii să-i strige să închidă poarta. I-au învăţat să înjure şi să scuipe.

– Nu te-ai gândit că tocmai manifestările de tipul ăsta l-au putut enerva atât de rău, încât să lase poarta deschisă înadins?”

În fine, am lăsat la urmă tocmai trama romanului: lupta membrilor de partid, a personajului principal în special, cu membrii A.P.A. – Asociaţia pentru Protecţia Afişelor, un misterios organism care transpune în afişe, printr-o tehnologie digitală, personalităţi politice vii pentru a mări eficienţa propagandistică. Urmăririle şi confruntările dintre cele două părţi sunt nu doar spectaculoase, dar şi împănate cu tehnologie şi idei tehnico-ştiinţifice, atât de apreciate de iubitorii tradiţionali ai genului SF. (Mozaicul nr.4/2018)

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *


şase + 6 =

Caută