Jurnal de simpozion al avangardei

24 octombrie 2016
Autor

Dragă jurnalule,

În week-end-ul ce taman trecu fui la ditamai simpozionul. Cel de anul acesta, a patra ediţie, a fost dedicat centenarului Dada şi din fericire a fost doar naţional, pentru că, aşa cum spunea cineva într-o prezentare, dacă ar fi fost internaţional s-ar fi putut traduce ca Centenar Yesyes, sau Ouioui, sau Jaja (care am înţeles că înseamnă ceva nasol la nemţi). Oricum, lume multă şi luminată în beciul întunecos de la Casa de cultură Traian Demetrescu. Eu am căscat urechile şi obiectivul aparatului meu foto şi îţi prezint mai jos impresii strict personale şi poze doar comentate, că mi-au atras atenţia unii că le pun în gură (ce tâmpit sună!) şi gând tot felul de interpretări de-ale mele de zice lumea că aşa e…! Deh! (jaja sunt ei!)

Ziua întâi

Petrişor Militaru, unul din organizatori, a ţinut cuvântul de deschidere…

…şi l-a prezentat pe celebrul Vladimir Pană, care a afirmat că e celebru doar pentru faptul că a atins 80 de ani.

Apoi a citit pagini inedite din însemnările tatălui său, celebrul Saşa Pană.

Apoi a venit întârziatul Cătălin Davidescu în faţa mea şi nimic n-a mai fost la fel.

Petrişor Militaru i-a mulţumit lui Pană „junior” şi a tras concluziile.

A urmat vernisajul expoziţiei de fotografii şi documente Dada & Tzara din Colecţia „Vladimir Pană”, în camera memorială „Traian Demetrescu”.

Cătălin Davidescu, apreciind greutatea expoziţională.

Un vernisaj care a demonstrat că dacă se vrea se poate (să înghesui participanţii la simpozion în cămăruţa de expunere)!

Apoi am primit un telefon şi am fost chemat la serviciu, aşa că am scăpat (de) prima sesiune de prezentări. Totuşi, pentru curioşi, crema prezentărilor a fost aici: Mădălina Lascu: Tristan Tzara – ipostaze iconografice, Dan Gulea: Monoclul lui Tzara, Nicolae Tzone: Tristan Tzara în 1916. De la poemele româneşti către La première aventure céleste de Mr. AntipiryrineŞantierul unei traduceri, Florin Colonaş: Iancu, Tzara, Dada, Protipendada.

După amiaza a început mai târziu (aşa e normal la un simpozion dada!) şi a marcat sesiunea a doua de comunicări: Silviu Gongonea: Elogiind Dada: Tzara în ţara sa, Mihai Ghiţulescu: Dadaism între revoluţii. Calea comunistă a lui Tzara, Emil Nicolae: Cât şi cum a fost Victor Brauner “dadaist”, Isabel Vintilă: Omul aproximativ. „Arta critică” şi poezia libertăţii, Alexandru Ovidiu Vintilă: Tristan Tzara şi mişcarea Maquis, Felix Nicolau: Performance sincretic – insuperabilii dadaişti, Cătălin Davidescu: Arthur Segal, între dadaism şi creştinism, Gabriel Nedelea: ADN-ul DADAist al postmodernismului, Yigru Zeltil: De la dadaism la „noul academism”, Denisa Crăciun (în lipsă): Arta subversiunii în poezia a lui Tristan Tzara sau La început a fost Revolta.

Silviu Gongonea, elogiind Dada (rimă neintenţionată)

Roxana Ilie, obturându-l pe Petrişor Militaru (dacă se poate imagina aşa ceva!)

Gurile rele (sau bune?!) spun că Mihai Ghiţulescu şi-a scris referatul cu o oră înainte de a-l prezenta.

Emil Nicolae, luându-l pe Brauner la bani mărunți, deși el face o avere acum.

Felix Nicolau, între performance şi deformance.

Ninigru şi Aligru, vorba Ninei Casian: Alexandru Ionaşcu şi Yigru Zeltil.

Arthur Segal şi, din nou, Cătălin Davidescu.

Dan Gulea şi un colonel mai mic (un Colonaş).

Gabriel Nedelea, vocal (ca de obicei).

Yigru Zeltil, cu accent japonez.

Relaș de îmbucat ceva.

Andrada – profil de cameraman.

„Tout est Dada!” încearcă Daniela Ionescu să ne convingă prin performance-ul ei. Şi eu cred că tutele sunt dada.

Tzara, citit în genunchi…! Cultele astea…

Ziua a doua

Sesiunea a treia. Pentru tipicari: Emilia David: Forme de spectacol şi modele de teatru, soirée dadaiste şi futuriste, Emanuela Ilie: Poezie cu izobare şi amintiri dada, Viorel Pîrligras: Vânând Dada în BD. Şi o revelaţie! Da, da…, Roxana Ilie: Richard Huelsenbeck: portretul unui “toboşar dada”, Anca Şerban: Emmy Hennings, poeta din proximitatea mişcării dada, Maria Dinu: Roşu dadaist: Tristan Tzara par lui-męme, Angela-Ramona Dumitru: Exprimarea identităţilor naţionale în dadaism, George Popescu (care a substituit-o pe Eleanor Mircea, absentă pe motiv de deces în familie): Urmuz în receptarea lui Rotiroti, Luiza Mitu: Aventurile Luisei în Dadaland sau Tzara fără sens, Petrişor Militaru: Tristan Tzara, “personajul” din jurnalul lui Hugo Ball.

Isteţii au pus sfoara de agăţare în Dada style, adică invers.

(Lunga) conferinţă de deschidere i-a aparţinut lui Nicolae Tzone: Iubirile lui Tzara. Titzu. Maya Chrusecz. Experienţele/ experimentele/ „le sourire sexuel din Faites vos jeux.”

Entuziastul Gabriel Nedelea apreciind „Vampirul pasiv” de Gherasim Luca (Editura Vinea) ca cel mai important eveniment editorial al anului. Nicolae Tzone a rămas pasiv.

Petrişor Militaru afirma că venit la lansarea cărţii cu o cruce anti-vampir din lemnele artistice ale Cristinei Bran. Cunoscându-l, cred că a venit la ospăţul literar cu lingura cea mare. Ba chiar cu două!

Caimacul specialiştilor avangardei (în opinia vampirului): Emil Nicolae, Gabriel Nedelea, Petrişor Militaru, Alexandru Ovidiu şi Isabel Vintilă, Cătălin Davidescu, Luiza Mitu şi Nicolae Tzone.

Nicolae Tzone dă autografe (în numele lui Gherasim Luca?)

O expoziţie statică numită „Lemnetotalinutile” de Cristina Bran. Cu elemente audio!

Cristina Bran a venit cu părinţii. Prieteni reîntâlniţi după mai bine de 20 de ani.

Vampirul cu ochii tulburaţi. În vizor: Emilia David.

Profiluri şi structuri literare, ca să citez din Firan.

George Popescu vorbind despre futu(mă scuzaţi)rism şi Urmuz în receptarea lui Rotiroti.

Roxana Ilie ne-a vrăjit cu proiecţiile ei (film, nu vă gândiţi la altceva!)

Fascinaţie.

Fragila Anca Şerban (nu circulaţi pe stradă când e la volan!)

Maria Dinu, cu roşu dadaist în faţa ochilor (ferea!)

Frumoasa Angela-Ramona Dumitru şi naţionalismul (nopţile albe sau culoarea referatelor)

Laconica Luiza Mitu, principalul organizator, creierul, mâinile, picioarele şi culoarea (părului) acestui simpozion .

Cancanuri cu Petrişor Militaru. Bârfindu-l pe Tzara care ar fi încercat să monopolizeze simpozionul dedicat mişcării Dada.

Simpozionul, la final. Se ia masa.

Revoluţia Dada a început! Viva Zapata!

Asta fuse, folks, adică jurnalule! Ţi-am scris ţie pentru că îi ştiu eu pe ăia, sunt în stare să mă considere dada la cap, nu sunt, băăă, nein, nein, să fiţi voi sănătoşi, dar cum naiba să tratez toată adunătura aia de nihilişti, anarhişti, vânători de vampiri, făcători de lemne inutile, tzaradepţi, performanţi de dada, nana, haha, saşii, penele, pletoşi, ţonţonei, graşi şi pîrliţi graşi?!

În fine, jurnalule, detalii despre simpozion vei afla citind materialele prezentate şi prezentările oficiale în săptămânalul supliment cultural al ziarului Le Monde sau în suplimentul infracţional al lui Allgemeine Zeitung (am glumit, măăă, nu vei vedea aşa ceva în Le Monde…)

Viitoarea ediţie se pare că va avea ca temă pe Saşa Pană, ce pana mea!

Semnat: Vampirul activ

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *


8 - opt =

Caută