După o viaţă de lecturi ştii că e puţin probabil să mai dai de o carte care să te surprindă, care să-ţi creeze acele emoţii de cititor începător când totul e noutate şi uimire. Şi iată că un scriitor portughez reuşeşte cu mine această performanţă. În ce mă priveşte, José Saramago a fost revelaţia literară a anului trecut, cu “Toate numele”. Un roman kafkian care m-a urmărit multă vreme. Am trecut apoi prin mai modestele “Călătoria elefantului” şi “Peştera”, ca să primesc din nou un şoc, anul ăsta, cu “Intermitenţele morţii”. Ce-ar fi dacă dintr-o bună zi, într-o anumită ţară, n-ar mai muri nimeni? Ce-ar fi dacă moartea ar deveni umană şi ar descoperi marile probleme ce definesc omul? Saramago e un vrăjitor care-şi imaginează până în cele mai mici amănunte implicaţiile rezultate din această premisă. Iar dialogurile personajelor sunt savuroase.
