Jocul cu moartea

13 iulie 2018
Autor

După o viaţă de lecturi ştii că e puţin probabil să mai dai de o carte care să te surprindă, care să-ţi creeze acele emoţii de cititor începător când totul e noutate şi uimire. Şi iată că un scriitor portughez reuşeşte cu mine această performanţă. În ce mă priveşte, José Saramago a fost revelaţia literară a anului trecut, cu “Toate numele”. Un roman kafkian care m-a urmărit multă vreme. Am trecut apoi prin mai modestele “Călătoria elefantului” şi “Peştera”, ca să primesc din nou un şoc, anul ăsta, cu “Intermitenţele morţii”. Ce-ar fi dacă dintr-o bună zi, într-o anumită ţară, n-ar mai muri nimeni? Ce-ar fi dacă moartea ar deveni umană şi ar descoperi marile probleme ce definesc omul? Saramago e un vrăjitor care-şi imaginează până în cele mai mici amănunte implicaţiile rezultate din această premisă. Iar dialogurile personajelor sunt savuroase.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *


+ şapte = 9

Caută