Surfând prin blogosferă după alte informaţii prinvind seria „Cântec de Gheaţă şi Foc”, în oceanul de exaltări am dat şi peste un punct de vedere critic care a dus la un imens scandal virtual. Este vorba despre un blog aparţinând unei anumite Sady Doyle care îl face cu ou şi cu oţet pe G.R.R. Martin, denumindu-l racist shit şi sexist shit, luându-i la bani mărunţi seria de romane. Adică viaţa personajelor feminine (Cersei Lannister, Catelyn Stark, Arya Stark, Sansa Stark, Brienne de Torth şi Daenerys Targaryen), pline de incesturi, violuri şi violenţă. După o analiză serioasă, dură şi plină de patos a primelor patru volume, verdictul bloggeriţei este şi el la fel de dur: George R.R. Martin is creepy. Furtuna pro, dar mai ales contra blogului poate fi urmărită în cele aproape 200 de comentarii aici.
Cine e totuşi Sady Doyle, în afara faptului că e o feministă convinsă? Proprietarii site-ului o definesc ca „She is chief spell-checker and click-publish-button-on-er around here, and all the typos or goofs you see are basically her fault. But she’s still a very nice person!”
G.R.R.M.
Ma-ntreb cat de imbecilizat tre’ sa fii (barbat sau femeie, n-are importanta) de o societate care n-a inteles democratia pe care zic c-o practica, pentru a scrie astfel de aberatii si a-ti revendica, cu atat inconstienta, dreptul la political correctness impotriva oricarui bun-simt…
1. Pe de o parte, toata cretineala asta devine intr-adevar dovada ca democratia risca sa devina o dictatura a imbecililor daca nu e bine definita. Seria Song of Ice and Fire e geniala tocmai pentru aerul ei de coerenta realista, inspirat de Razboiul celor doua Roze. Si, daca e sa fim cinstiti, asa sunt razboaiele – cel mai mult sufera civilii: batrani, femei, copii. O fresca fictiv-istorica de complexitatea asta pare reala tocmai pentru ca are aerul de a trata impartial personaje, destine si evolutii. Si in opera lui, fiecare face ce vrea el, ca de aia-i autor. Pentru public e simplu: nu-ti place, nu citesti, dar in nici un caz nu te bagi sa-l corectezi pe autor, sa-l amendezi si sa pretinzi sa scrie cartea cum ai face-o tu, dac-ai fi la fel de talentat ca el si ai ramane la fel de prost ca tine. Pai daca asa ne purtam cu fictiunea, cat o sa mai treaca pana sa incepem sa „amelioram” realitatea, sa rescriem istoria incat sa nu mai fi murit atata lume, sa aducem pe tronuri un numar egal de barbati si femei, si sa cosmetizam tot ce-am fi vrut sa fi fost altfel?
2. Pe de alta parte, critica e in mare masura pe langa subiect. Sunt tinute femeile in roluri marginale? Sau e plina cartea numai de femei incestuoase, violate si violente? Mie exact asta mi-a placut: nimeni nu e doar bun sau doar rau. I-am indragit pe toti, fara exceptie, si parca tremur sa nu cumva sa mai moara vreunul din ei. Si totusi, abia astept sa ma las surprins, intristat, socat sau frustrat de volumele urmatoare. In nici un caz n-o sa fiu dezamagit si n-o sa-i reprosez omului ca n-a scris ce si cum vreau eu. Stie el ce face, ca de-aia-i autor.
Iar madam Doyle n-are decat sa scrie dumneaei carti asa cum doreste. Banuiesc ca ar fi si singura cititoare a propriei opere.
Bănuiesc că nu spun nimic nou, dar blogosfera (și videosfera) nord-americană este plină cu asemenea ”critici” care mi se pare că nu fac decât să dilueze cauza în sprijinul căreia ar fi scrise. Nu zic că e neapărat rău să mai fie mustrați clasicii pentru diferite bigotisme, dar credeam că am depășit stadiul în care arta avea doar scop moralizator.
Nu știu dacă este operă cu oarece notorietate față de care să nu fi exprimat nimeni critici asemănătoare. Na, ăștia-s oamenii cărora le-a fost frică să-i publice pe Nabokov, Henry Miller și Williams S. Burroughs(ei îmi sar primii în minte).
Eu mai ştiu pe cineva şi la noi care tună şi fulgeră împotriva benzii desenate aşa-zise porno-grafice. Redau textual: „adevărate blasfemii şi dejecţii pseudo-artistice, cum este şi cartea BD Travesti” (pe care o vom cumpăra şi noi ca s-o analizăm). Dacă soarta BD în România ar depinde de un asemenea cenzor, ar trebui să puneţi cruce speranţelor că veţi citi vreodată în româneşte vreun Manara, Crepax, Cadelo, Dany, Serpieri, Pichard…
Ceea ce îmi imaginez că nu ajută la impunerea benzii desenate ca mediu divers de dezvoltare artistică.