Joi, 6 iulie 2017, în Sala Oglinzilor a Muzeului de Artă Craiova, a avut loc lansarea cărţii „Sînii verzi” de Florin Iaru (Editura Polirom, 2017).
Apropierea mea de poezia lui Florin Iaru s-a produs în 1982, nu-l ştiam după nume decât vag – avusese debutul cu un an înainte şi cred că citisem ceva despre el prin revistele culturale. De ce atunci? Pentru că din „Aer cu diamante” nu m-au atras decât poemele lui Iaru, mai aproape de imaginile suprarealiste pe care le apreciam atunci la Emil Botta, Petre Ghelmez sau W.S. Merwin; celelalte, ale partenerilor lui din volumul scos la Litera, mărturisesc sincer, nesimţindu-le aproape – o învălmăşeală, uneori sufocantă de metafore sau obiecte din care n-am reţinut decât o chiuvetă.
Şi iată-l întâia dată în Craiova, într-un cadru festiv – faptul că a făcut armata aici nu se pune –, însoţind un volum de proză! L-au prezentat şi au vorbit despre el confraţii într-ale scrisului – Mihai Firică şi Nicolae Coande –, precum şi „cititorul” Horaţiu Buzatu. Cât despre Florin Iaru, şarmant şi volubil, aşa cum îl ştim de la televizor. Şi pentru că am amintit de tv, nu voi uita emisiunea muzicală a lui Iosif Sava, ce îi avea invitaţi pe optzecişti şi în care dialogurile aveau loc cam aşa: „Ce ziceţi, dragi invitaţi, de pierderea moralei în zilele noastre în care vedem zeci de mii de fetiţe în clase primare care vin la şcoală cu fustiţe scurte şi îmbrăcăminte provocatoare?” „Ei, hai să nu exagerăm, intervine Mircea Nedelciu, nu putem generaliza, nici nu sunt în ţară atâtea fetiţe în primară…” „Poate doar în China…”, completează Florin Iaru.
DOMNU’ POET, venit să-şi lanseze proză
Sfioasă, Lia…
Curioşii, prezenţi la eveniment.
Marius Dobrin, venit cu „atenţii”…
Marcel Răduț Seliște, pe post de arhivar de clipe.
Relax, nu şi-a tras-o în venă, ci s-a tăiat într-un geam.
Flancat de Emil Boroghină…
…şi de Nicolae Coande
Intermezzo arhitectural.
Imaginea tradiţională a lui Florin Iaru: cea cu zâmbetul pe buze.
Prezidiul validează şedinţa.
Mihai Firică, apreciind cartea lansată ca un bun cadou de făcut la ocazii aniversare.
Horaţiu Buzatu, repetând, în perspectiva lecturii publice.
Domnu’ doar râde.
Albert Dobrin, pândind momentul fotografic.
În albastru, cu un mare bagaj (de cultură), cunoscutul „jurnalist cultural”.
Greul manifestării, dus de Nicolae Coande în vorbă…
…şi gesturi. Multe gesturi…
Mici intervenţii, precum cea a lui Emil Ştefârţă, directorului muzeului.
Apoi sesiune de autografe.
„Să se dea doar un singur autograf, să ajungă la toată lumea!”
Muzica de fundal a fost asigurată de flautul lui Costel Bulău de la Diadema.
