Cu Soviany la Vollard

22 martie 2015
Autor

N-am văzut niciodată un scriitor atât de îngropat în cărţi, la o manifestare publică, precum Octavian Soviany. O dublă lansare de carte la Galeria „Vollard” a Casei de Cultură „Traian Demetrescu” din Craiova a prilejuit această imagine-metaforă. În faţa obişnuitului public consumator  cultural (din cei prezenţi i-am recunoscut pe Ionel Ciupureanu, George Popescu, Nicolae Marinescu, Aurora Speranţa, Emil Stanciu, Gabriel Nedelea, Mădălina Nica, Dominique Iordache, Dana Micu), scriitorul s-a prezentat cu lirică proprie şi o ambiţioasă traducere în limba română a volumului „Les Fleurs du Mal” de Baudelaire.

Invitaţii oficiali ai manifestării au avut cuvinte elogioase despre munca literară a acestui scriitor. Gabriela Gheorghişor, depărtându-se de o simplă prezentare şi câzând în ispita aprecierii critice, în rezonanţă cu disciplina care a lansat-o în lumea literară, iar Claudiu Komartin, în calitatea sa de redactor-şef al Casei de editură „Max Blecher”, descriind, în mod captivant, activitatea sa în lumea editorială.

Soviany a delectat asistenţa recitând cu vocea sa baritonală din volumele prezente. În zadar moderatorul – Petrişor Militaru – a încercat apoi să creeze un dialog între public şi scriitor, căci ascultătorii au preferat să-l păstreze pe autor în turnul său de fildeş.

În final, s-a făcut coadă la autografe. Mărturisesc că aş fi fost interesat să lecturez volumul „Călcâiul lui Magellan”, pentru care scriitorul a fost desemnat câştigătorul Premiului „Cartea de Poezie a anului 2014”, dar publicului nu i s-au oferit decât „Florile răului” şi revista „Poesis”.

 

 

Charles Baudelaire

 

CXXVI Călătoria

 

Lui Maxime Du Camp

 

1

Copilul ce se uită la hărţi sau la vreo stampă

Găseşte că-i pământul cât jindul lui profund;

Ce mare e pământul privit de lângă-o lampă,

Ci-n amintirea noastră pământul e mărunt.

 

Pornim în zori, cu mintea aprinsă de ispite,

Cu inima pătrunsă de-un crâncen apetit,

Şi ducem, în balansul mareei liniştite,

Tot infinitul nostru pe-al mărilor finit.

 

Unii dorind să scape de-o patrie infamă,

Iar alţii să-şi mai uite de leagănul străbun,

Se duc să se scufunde-ntr-un ochi de magiciană.

Acea tirană Circe cu veninos parfum.

 

De teamă să nu fie schimbaţi în animale,

Din cer şi din lumină beţivănesc zălud,

Iar gheaţa care-i muşcă şi ziua ce-i dogoare

Şterg urmele lăsate pe faţă de sărut.

 

Dar călători în sine sunt cei pe care-i bate

Un dor etern de ducă, nebunii-aceia doar,

Urmându-şi fără preget a lor fatalitate,

Ce spun: „La drum!” întruna, dar n-au de ce habar.

 

Cei ale căror jinduri se-aseamăna cu norii

Şi-ntocmai cum visează asaltul un pifan

Visează neştiute şi mari fantasmagorii,

Cu nume ignorate de spiritul uman.

În româneşte de Octavian Soviany


Baricada literară.

Cu cărţile pe masă.

Extragerea cuvântului dintre file.

Komartin, pregătindu-şi lecţia.

Dominique

Făcând cu ochiul prin geam (Emil Stanciu)

Un Petrişor moderator

Se dau autografe!

Coadă la autografe.

Compoziţie cu Aurora Speranţa în prim-plan.

La o bârfă literară: Dominique Iordache şi Gabriela Gheorghişor.

„Cum?! Dominique Iordache? Ioi!”

„Cu dedicaţie pentru Domi…”

„Dom, dom, să-nălţăm…”

Terenul scriitorului de cursă lungă

 

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *


9 + şapte =

Caută