Cu dragoste, vă dau veşti despre mine

31 martie 2018
Autor

În urmă cu 12 ani, scriitorul craiovean Ion Munteanu mi-a solicitat conceperea copertei şi a ilustraţiilor volumului său de poeme „Cu dragoste, vă dau veşti despre mine” (Editura Ramuri, 2006). Mi s-a părut o provocare binevenită, mai ales că nu exersasem ilustraţia lirică decât ocazional. Lucrările au fost rezultatul unei tehnici mixte – desen în tuş, acuarele şi intervenţii coloristice digitale. Vi le prezint mai jos, împreună cu câteva mostre lirice din volum, în speranţa că autorul nu se va supăra prea tare.

 

scrisoare deschisă

dragii mei,

eu sunt bine, sănătos, în rest

sunt nevoit să trăiesc cu pantera în ţarc

în această grădină zoologică liber consimţită

de la noi din parc

 

îi dau vorbe frumoase să-mi mănânce din palmă

hălci aburinde de carne de cal şi de cerb

şi o amăgesc spunându-i că la toamnă

eu voi fi animalul acela superb

eu voi fi halca ce i-o vor da drept hrană

 

acum trag izvoarele din munte cu funia

inventez poezia aceasta

să-i potolesc fiarei setea şi furia

îi abat gândurile criminale depănându-i povestea celor o mie şi una de nopţi

după care născocesc basmul celor două mii două zile de război

dintre animale de pradă şi noi

 

dragii mei, în rest

eu sunt sănătos, bine de tot,

şi-aş vrea să vă cânt din flaut un cântec duios

să vă recit un poem curajos

aş vrea să vă dau viaţa mea ca exemplu de destin norocos

dar nu pot

dar nu pot fiindcă fiara e aici, peste tot,

dar nu pot

dar nu pot fiindcă anii mei nu sunt decât un dulce complot

 

dar nu pot fiindcă anii mei nu sunt decât un dulce complot

 

 

rugăciune, pur şi simplu

 

nu ţi-am cerut să mă opreşti la ceai

nu am pretins să locuieşti în mine

dai prea puţin din ce-ai putea să dai

de-aceea, încet şi greu, am să mă rup de Tine

 

Tu îmi arunci acolo, într-o doară,

un strop din mierea Ta de primăvară

în timp ce strângi în mână sticla toată

din care doar aleşii Tăi se-mbată

 

e prea puţin ce văd. vreau înapoi arvuna.

din tot ce ai,

dai prea puţin. le ţine, dară.

şi-Ţi mulţumesc că nu mă chemi la ceai

şi că, tăcând, mă cerţi într-una

şi-mi spui doar vorbe de ocară

 

din tot ce ai, dai prea puţin.

dă-mi poezia şi te iert. Amin.

 

 

 

balada omului de lut care eşti, care sunt

acum îl locuiesc păsările din lut

şi nu-l mai doare rana ce-a avut

 

în lut galben îi e casa, masa lui,

mama lui, prea frumoasa şi trecutul lui şui

 

aerul pe care îl respira normal

şi care îl menţinea vertical

e din lut

ca şi nasul lui slut

şi cămaşa morţii lui

de împrumut

 

om de lut, om de lut,

povestea-i la sfârşit, e la-nceput?

Coperta iniţială, refuzată deoarece nu cadra cu designul colecţiei de poezie a editurii.

A doua variantă, cea definitivă.

Coperta finală, faţă-verso, cu rabaturi.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *


4 + unu =

Caută