În urmă cu 12 ani, scriitorul craiovean Ion Munteanu mi-a solicitat conceperea copertei şi a ilustraţiilor volumului său de poeme „Cu dragoste, vă dau veşti despre mine” (Editura Ramuri, 2006). Mi s-a părut o provocare binevenită, mai ales că nu exersasem ilustraţia lirică decât ocazional. Lucrările au fost rezultatul unei tehnici mixte – desen în tuş, acuarele şi intervenţii coloristice digitale. Vi le prezint mai jos, împreună cu câteva mostre lirice din volum, în speranţa că autorul nu se va supăra prea tare.
scrisoare deschisă
dragii mei,
eu sunt bine, sănătos, în rest
sunt nevoit să trăiesc cu pantera în ţarc
în această grădină zoologică liber consimţită
de la noi din parc
îi dau vorbe frumoase să-mi mănânce din palmă
hălci aburinde de carne de cal şi de cerb
şi o amăgesc spunându-i că la toamnă
eu voi fi animalul acela superb
eu voi fi halca ce i-o vor da drept hrană
acum trag izvoarele din munte cu funia
inventez poezia aceasta
să-i potolesc fiarei setea şi furia
îi abat gândurile criminale depănându-i povestea celor o mie şi una de nopţi
după care născocesc basmul celor două mii două zile de război
dintre animale de pradă şi noi
dragii mei, în rest
eu sunt sănătos, bine de tot,
şi-aş vrea să vă cânt din flaut un cântec duios
să vă recit un poem curajos
aş vrea să vă dau viaţa mea ca exemplu de destin norocos
dar nu pot
dar nu pot fiindcă fiara e aici, peste tot,
dar nu pot
dar nu pot fiindcă anii mei nu sunt decât un dulce complot
dar nu pot fiindcă anii mei nu sunt decât un dulce complot
rugăciune, pur şi simplu
nu ţi-am cerut să mă opreşti la ceai
nu am pretins să locuieşti în mine
dai prea puţin din ce-ai putea să dai
de-aceea, încet şi greu, am să mă rup de Tine
Tu îmi arunci acolo, într-o doară,
un strop din mierea Ta de primăvară
în timp ce strângi în mână sticla toată
din care doar aleşii Tăi se-mbată
e prea puţin ce văd. vreau înapoi arvuna.
din tot ce ai,
dai prea puţin. le ţine, dară.
şi-Ţi mulţumesc că nu mă chemi la ceai
şi că, tăcând, mă cerţi într-una
şi-mi spui doar vorbe de ocară
din tot ce ai, dai prea puţin.
dă-mi poezia şi te iert. Amin.
balada omului de lut care eşti, care sunt
acum îl locuiesc păsările din lut
şi nu-l mai doare rana ce-a avut
în lut galben îi e casa, masa lui,
mama lui, prea frumoasa şi trecutul lui şui
aerul pe care îl respira normal
şi care îl menţinea vertical
e din lut
ca şi nasul lui slut
şi cămaşa morţii lui
de împrumut
om de lut, om de lut,
povestea-i la sfârşit, e la-nceput?
Coperta iniţială, refuzată deoarece nu cadra cu designul colecţiei de poezie a editurii.
A doua variantă, cea definitivă.
Coperta finală, faţă-verso, cu rabaturi.
