Eseu despre moarte

14 aprilie 2018
Autor

Pentru tânărul care eram cândva, moartea părea doar o noţiune abstractă care nu se aplica decât celor bătrâni, cu alte cuvinte celor cărora ţi se pare firesc să li se întâmple. Înaintând în vârstă şi constatând că din jur încep să dispară rude, prieteni, cunoscuţi, personalităţi relativ tinere sau de vârstă apropiată cu a mea, am reevaluat trecerea dincolo. Nu, nu e vorba de o frică de moarte, ci doar de o altă apreciere asupra vieţii şi a priorităţilor personale. E uşor însă să soluţionezi că fiecare clipă trebuie trăită la intensitate maximă, în realitate nu facem niciunul din noi lucrul acesta. Ne agăţăm cu disperare de profesii şi beneficiile materiale ce decurg de aici, ne neglijăm părinţii şi apropiaţii, ne reprimăm sentimentele atunci când ele o iau razna şi încercăm să ne trăim viaţa cât mai conformă în societate. Dar nu despre viaţă voiam să vorbesc aici, ci despre moarte.

Poate vă veţi mira să ştiţi că decesele semnalate de mine în spaţiul virtual nu sunt doar acte de om în pas cu vremea, nu sunt postări care ar vrea să se alinieze site-urilor informate la zi, ci momente ale dispariţiei unor oameni, artişti sau creatori de care mă simt apropiat, chiar dacă unora nu le-am întâlnit decât opera. Moebius, F’muuur, Eddy Paape, Fred, John Fowles,  Ursula K. Le Guin, Anne McCaffrey, sunt artişti care m-au influenţat într-un moment sau altul al vieţii, de opera lor se leagă clipe ale vieţii mele personale; Radu Honga, Victor Boldâr, Florin Rogneanu, Ion Hobana sunt oameni pe care i-am cunoscut personal şi de care mă leagă alte momente din viaţă, iar dedicându-le un omagiu nu fac altceva decât să vorbesc despre mine şi despre cât de mult au intrat ei în sufletul meu şi sunt prezenţi acolo vibrând în momente delicate. Ca şi în cadrul rudelor apropiate, morţii trăiesc în continuare doar prin noi, prin faptul că ducem mai departe în noi sentimentele cele mai pure de dragoste şi prietenie faţă de ei.

Deşi n-am fost un prieten apropiat scriitorului şi editorului Jean Băileşteanu, mă leagă o îndelungată relaţie colegială şi lucrativă cu acesta, am realizat împreună multe proiecte editoriale, am petrecut împreună multe momente frumoase. Cu alte cuvinte, port în mine aceste momente care fac parte din viaţa şi fiinţa mea şi nu le-aş putea amputa niciodată. Dormi în pace, Jane! Îmi vor lipsi întâlnirile noastre fizice şi discuţiile despre proiecte culturale şi literare, dar te asigur că ne vom regăsi deseori în acel spaţiu ideatic în care spiritele se regăsesc, construind împreună un spaţiu sublim al artei umane.

Jean Băileşteanu

Jean Băileşteanu

În faţa editurii şi tipografiei MJM: George Popescu, Marco Lucchesi, Viorel Pîrligras, Victor Martin (spate), Jean Băileşteanu

În faţa editurii şi tipografiei MJM. nucleul dur al revistei Autograf MJM: George Popescu, Marco Lucchesi, Viorel Pîrligras, Victor Martin (spate), Jean Băileşteanu

Autograf MJM, o revistă culturală realizată sub conducerea lui Jean Băileşteanu

Autograf MJM, o revistă culturală realizată sub conducerea lui Jean Băileşteanu

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *

*


6 - = cinci

Caută