“Let’s BDo It România”

3 octombrie 2011
Autor

lets BDÎntotdeauna am privit aventura BD din România nu ca pe ceva profesional, ci ca pe o pasiune, şi i-am considerat pe confraţii de „viciu” ca pe o familie. Evident, îi excludeam din familie pe cei care publicaseră cu sârg în revistele jumătăţii de secol XX. Pentru mine, Dures, Livia Rusz, Puiu Manu, Albin Stănescu, D. Negrea-Gan, Sandu Florea sau Valentin Tănase erau maeştri! Am făcut şi eu şi am publicat mai multe benzi desenate, dar, recunosc, nu sunt un maestru. Am rămas acelaşi fidel cititor de BD care se emoţionează la poveşti frumoase şi admiră minute în şir grafismul adevărat. Este firesc să mă întâlnesc cu bedeiştii (n-o să le spun niciodată „bedefili” pentru că rimează cu ceva reprobabil de care nu mă consider apropiat) şi să comentăm obiectul pasiunii noastre. Şi, evident, să constatăm cu amărăciune că, sub aspect comercial, nu ne putem compara nici cu sârbii care au vreo zece reviste BD, iar în 2010 au scos pe piaţă 309 albume. Cât priveşte spaţiul anglo-saxon sau francofon, comparaţia e deja absurdă, acolo se vorbeşte de mii de titluri. La o recentă întâlnire (despre care puteţi citi aici), la Orşova, la amicul nostru Valentin Iordache, am căzut de acord, toţi participanţii, că banda desenată românească e cvasiinexistentă pe piaţa noastră. S-a convins şi prietenul nostru sârb Dragan Predic căruia, întrebând în librăriile din Drobeta Tr.-Severin despre albume BD, i s-a răspuns: „N-avem, dar duceţi-vă la chinezi. Ăia fac de toate!” Nu mică ne-a fost mirarea să primim apoi un mail adresat unei largi comunităţi de bedeişti în care eram categorisiţi ca „chichiricioşi şi cârcotaşi” care ne plângem că de 20 de ani nu apare nimic în România, doar ca să ne bătem cu pumnul în piept că noi am (re)inventat banda desenată românească, şi că, iată, în ţara noastră au apărut doar anul acesta nu mai puţin de 100 de publicaţii BD! Evident, respectivul contabiliza toate publicaţiile de copii, fanzinele şi ediţiile limitate ale unor pretinse „albume” BD care nu se găsesc pe piaţă.

Jignirea adusă nouă de respectivul al cărui nume nu-l voi da şi care n-a binevoit, deşi l-am somat, să-şi ceară scuze şi să precizeze comunităţii BD dacă se referea la altcineva (aşadar, e clar că noi eram cei vizaţi), m-a responsabilizat şi m-a determinat să fac ceva prin care să demonstrez că nu sunt un ordinar scuipător de seminţe de la colţul clevetitorilor BD.

Voi începe ceva ce trebuia probabil făcut de mult ca banda desenată românească să se maturizeze: o analiză serioasă a „bogatei” producţii BD naţionale. Nu sub aspect contabil, ci calitativ. Ca banda desenată să existe cu adevărat, trebuie să cuprindă şi un sector critic important, mai ales că semne sunt deja în acest sens „pe un colţ de pagină de ziar sau pe diverse forumuri, mai mult sau mai puţin obscure”, ca să citez din acelaşi personaj care doreşte să facă legea în BD-ul românesc. Nu voi fi, aşadar, un călăreţ singuratic, la fel cum n-am descoperit sau (re)inventat eu banda desenată românească.

Va trebui deci să reconsiderăm tabuurile şi să începem o acţiune de igienizare generală a producţiilor BD, evidenţiindu-le atât calităţile, cât şi defectele. Mai puţin intenţiile. “Let’s BDo It România” este o campanie care îşi propune responsabilizarea bedeiştilor faţă de mediul BD.

Prima analiză o puteţi citi aici

15 comentarii la "“Let’s BDo It România”"

  1. Maxim on 6 octombrie 2011 at 20:17

    Pledezi pentru seriozitate, nu morga.
    Pentru sinceritate, nu amagire… si tot asa.
    Rabdarea fie cu tine!

    Cand evidentiezi defectele, implicit dezvalui calitatile – daca mai ramane ceva.
    Asadar, mai usor cu curatenia asta, ca s-ar putea sa nu mai ramana nimic, hahaha!

    Glumesc, just BDo it!

  2. Concret Ramirez on 7 octombrie 2011 at 22:59

    Interesant…dar din cate imi mai aduc aminte critica inseamna aprecierea defectelor dar si a calitatilor unei anumite lucrari. Dealtfel chiar autorul articolului afirma acelasi lucru mai sus, dar din pacate acest lucru nu se reflecta decat superficial si in demersurile sale(cel putin la albumul unde te catapulteaza link-ul articolului).
    Sau un astfel de critic obiectiv considera ca alte lucruri pozitive nu exista?
    A fost o intrebare retorica, deoarece nu doresc sa-mi consum in continuare viata la taste si pana la urma evident ca fiecare va ramane cu opinia sa. Daca as purta joben, l-as scoate respectuos, dar oricum v-as spune Ciao!

  3. MAXIM on 8 octombrie 2011 at 18:05

    Is he (C.R.) talking to me?

  4. Concret Ramirez on 8 octombrie 2011 at 22:37

    No

  5. Anonimus on 10 octombrie 2011 at 17:53

    Apropo de calitatea care ne reprezinta.Cine oare a triat, aprobat si trimis la Comic con din New-York(octombrie 2011) reviste care nu cred ca reprezinta bine banda romaneasca? Inst.Cult.Roman ?!! Oare ? Daca sunt ei, ce oameni pregatiti are acolo sa faca lucrul asta ?
    Nu cred ca au un artist.Ca daca era,sigur nu aproba sa mearga acele reviste.Multe din benzi sunt ” desenase pe coltul unui caiet”.Daca intr-o revista, o banda e neprofesionista, revista s-a facut de bafta.Si uite asa, o sa rada americanii de comics-urile noastre in adevaratul sens al cuvantului.Asa ca,Viorele, ne chinuim noi degeaba cu calitatea, ca ne-o iau altii inainte si arata lumii ce nu trebuie.

  6. Viorel Pîrligras on 10 octombrie 2011 at 19:51

    Nu ştiu, domne. Eu aş întreba “care reviste?”, că dacă mă duc la chioşc nu găsesc decât “Donald Duck” şi “Garfield”. Cu astea s-au dus? Eu cred mai degrabă că s-au dus cu fanzine, ceea ce e cu totul altceva, pentru că fanzinele – toată lumea ştie – sunt obiectul muncii unor amatori entuziaşti şi mi se pare ok. Cine le-a triat? Păi întreabă-l pe Ciobotariu, vorba dlui Concret, căci el trebuie să ştie în mod sigur şi componenţa comisiei, şi logistica de “cucerire” a Americii, că doar el se duce în America. Eu, de exemplu, l-aş fi trimis acolo pe Niţă Dodo, pentru că el sigur i-ar fi convins pe americani că îi zdrobim cu producţia covârşitoare de benzi desenate!
    Dar pe mine mă lasă rece demersul ICR-ului, pentru că mi se pare ridicol să te duci să încerci să vinzi castraveţi grădinarului, iar americanii nu sunt impresionaţi nici de franco-belgieni, care au totuşi un nivel, darămite pe români? Eu cred că până să ajungem să ne lăudăm pe dincolo, ar trebui să facem curat în propria ogradă.

  7. MAXIM on 10 octombrie 2011 at 19:58

    Daca-mi dai voie, anonimule:
    Acolo ar fi, eventual, reprezentata o stare de lucruri actuala…
    a)daca ar fi un “salon international BD”
    …de catre o echipa tanara
    b) care n-ar avea nevoie de nicio aprobare

    Este ca echipa nationala de fotbal de-acum: nu poti da vina pe Pitzi ca nu l-a selectionat si pe Gh.Popescu si pe H.Duckadam sau pe unii despre care nici macar nu se vorbeste.

    Acolo nu e campionat mondial!

    Daca nu e asa, atunci de vina este acest diabolic patafizician de Horia-Roman, care lucreaza din umbra! Muhaha!

  8. Anonimus on 10 octombrie 2011 at 23:12

    Asa este. Daca era curat in ograda, am fi trimis altceva. Sau nimic. Sau doar
    sigla ICR.

  9. Viorel Pîrligras on 10 octombrie 2011 at 23:19

    Posibil. Dar eu spuneam altceva: că indiferent ce-ar fi trimis ICR, nu va obţine decât o reacţie de imagine în ţară, în sensul că “iată ce eforturi face ICR-ul pentru promovarea benzii desenate româneşti”, pentru că pe americani îi doare undeva de banda desenată din altă parte decât SUA. Dovadă că şi bietul Sandu Florea a trebuit să tragă şi să-şi schimbe radical stilul pentru a fi acceptat în lumea BD americană.

  10. Anonimus on 11 octombrie 2011 at 9:31

    Pe mine m-a intrigat faptul ca au plecat acolo niste benzi desenate sub “nivelul critic de apreciere artistica” si ,ca idee ele reprezinta produsul rumanishe.Chiar si fanzine daca sunt,dar hai sa judecam artistic, daca sunt prost desenate nu trebuiau
    sa treaca de o anumita bariera.Eu am vazut desenele in cauza.Si stiu cine trebuia sa puna bariera si n-a pus-o.Nu dau nume.Si ai dreptate ca pe americani nu-i intereseaza, dar de aceea suntem pe forum, sa semnalam cand ceva nu e bine.Ce naiba, acolo este o expozitie si nu poti arata si nasoale.Si mai este si pe banii statului standul.Si daca pe americani nu-i intereseaza, pe noi romanii nu ne intereseaza ce pleaca acolo ?
    Daca erau standuri particulare ale editurilor treaba lor ce expuneau, dar cand standul e platit de o institutie a statului…

  11. Viorel Pîrligras on 11 octombrie 2011 at 11:03

    Da, ai mare dreptate. Eu n-am văzut BD-urile care au plecat dincolo, dar e discutabil ce face ICR-ul cu banii publici şi mai ales în ce fel. Pe de altă parte, degeaba discutăm dacă nu dăm cărţile pe faţă. Cine e cel care nu a pus bariera şi mai ales de ce?

  12. Anonimus on 11 octombrie 2011 at 17:17

    Bariera s-a pus din neprofesionalism sau din interese.Voi face cercetari si va voi tine la curent.Nu ma pronunt pana nu am ceva sigur ca sa nu dau vina aiurea. Cert este ce s-a intamplat fizic.Am vazut stirea postata pe un site.Si am sarit…
    Oricum, responsabilitatea a ceeace se expune o are organizatorul statal.
    Problema e simpla : cand se pleaca la o expozitie in numele tarii, trierea lucrarilor trebuie facuta de un colectiv de specialitate.Ma abtin ca as avea multe de zis la obiect, dar nu vreau sa supar pe nimeni.Asa ca mai bine bat saua sa priceapa iapa.
    Daca il duceau pe Garfield, s-ar fi bucurat americanii ca s-a intors din excursie.

  13. Viorel Pîrligras on 12 octombrie 2011 at 0:12

    Asta spuneam şi eu: responsabilitatea o are ICR-ul. Fiind instituţie de stat, în mod normal ar fi trebuit să comunice public cum s-a făcut trierea şi ce s-a urmărit. Era nu numai de bun simţ, era chiar obligatoriu în condiţiile funcţionării instituţiilor de stat în transparenţă totală. Că nu era greu să facă un comunicat de presă în care să menţioneze că juriul, alcătuit din maestrul Puiu Manu, de ex., şi din… şi din…, a selecţionat din BD românească lucrările… cu motivaţia că…

  14. MAXIM on 12 octombrie 2011 at 19:14

    Exista si initiativa privata!
    De exemplu, acum Adrian Barbu este pe tren in Serbia aproape de granita romaneasca – spre Vrsec. Vine dupa un popas la Belgrad, unde a vizitat Centrul Cultural Studentesc unde a avut loc Festivalul International BD cu mai putin de doua saptamani in urma. Veti afla mai multe de la el si de pe Dreamworld si aici ;)
    Adi venea de la Pristina-Przen, KOSOVO, unde a fost invitat la Salonul BD kosovar.
    Cu trei luni in urma, Adi a fost la Salonul de la Leskovac, Serbia, unde si-a intalnit viitorul scenarist, cu care a colaborat la lucrarea prezentata in concursul de la Belgrad din acest an.

    Despre standul de la New York, remarc o continuitate, de la “I am NOT legend” la “NO School”, titluri (!) care dau seama de un demers “programatic”, pe care-l sugeram in prima mea interventie aici, de mai la vale.
    Sunt si aici incongruente, care ma fac sa cred mai putin in acel demers ci mai mult in conturarea pe drum a unui manifest al tinerei generatii sincroniciste. Mai multa aici:
    http://dreamworld.syndicart.net/forum/viewtopic.php?t=58&start=60

  15. Viorel Pîrligras on 13 octombrie 2011 at 17:17

    Uite, au apărut explicaţii pe site-ul ICR-ului. Acum ştim cine a făcut selecţia: cei care au plecat acolo, pentru că se autoreprezentau: http://www.icr.ro/bd_sua

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *

*


+ 3 = cinci

Caută